I-mage

O dupa amiaza inorata. Un lac langa sosea, la marginea orasului. Pasari. Multe pasari. Norii sunt simple desene pe un cer inalt si cenusiu. Pasarile danseaza haotic pe o scena fara spectatori. Poate doar unul singur. Un singur spectator. O masina este oprita la marginea lacului deasupra caruia pescarusii isi scutura aripile. Spectatorul, la malul lacului, nu aplauda. Tace. Priveste. Asculta. Respira vantul. Vantul rece tremura apa. E aproape liniste. Doar tipetele zburatoarelor taie vazduhul. O masina in departare, se plimba agale pe malul opus al lacului. Pescarusii isi vad de zborul in volte inalte, de plutitul lenes pe apele incretite de vant. Masina se apropie. Spectacolul urmeaza scenariul scris de o mana nevazuta.
- Dumneavoastra… ce faceti aici?
- Priveam pasarile…
- Este o proprietate privata
- Stiu. Deranjeaza daca privesc pasarile?
- Cam deranjeaza…
- Atunci nu le voi mai privi…

… fara cuvinte.

Salonul Fotografic de Primavara 2010 din Calarasi va avea vernisajul in ziua de miercuri 17 martie, ora 13:30 in foaierul Consiliului Judetean Calarasi. Expozitia va putea fi vizitata timp de 3 saptamani pana pe data de 8 aprilie, de luni pana joi, intre orele 8.00 – 16.00 si vineri intre orele 8.00 – 14.00, mai putin in weekend. Cei 19 expozanti aduc in holul Consiliului Judetean Calarasi 75 de lucrari fotografice propunand publicului larg iubitor de fotografie imagini fara o tema stricta. Salonul reuneste lucrari ale fotografilor din Calarasi cat si din tara :

Alecu Daniela – Calarasi
Ceausu Valentin – Calarasi
Cercel Dolores – Calarasi
Clondir Razvan – Calarasi
Constantin Simona – Calarasi
Craciun Corina Elena – Calarasi
Enache Marcian – Bucuresti
Eremia Razvan – Calarasi
Florescu Andrei – Calarasi
Grosu Andrei – Bucuresti
Juvina Ion Radu – Giurgiu
Marinescu Alexandra – Calarasi
Micut Istrate Ilie – Calarasi
Musat Bogdan – Calarasi
Radu Alexandra – Calarasi
Raducanu Laurentiu – Calarasi
Radulescu Florin – Calarasi
Tanase Emanuel – Calarasi
Tudor Daniel – Bucuresti

Echipa organizatorica multumeste Muzeului Dunarii de Jos pentru sprijinul acordat si Consiliului Judetean Calarasi pentru gazduire. Multumim tuturor celor care au trimis fotografii spre jurizare si le asteptam lucrarile si la viitoarele evenimente de gen pe care le vom mai organiza.

ORGANIZATORI

Radulescu Florin / Clondir Razvan
Eremia Razvan / Tanase Emanuel

Iata ca se intampla din nou. Alt pacient, aceeasi boala: sindromul Newton-Murphy:)) = legea atractiei universale + legea painii cu unt pe covor, cum spuneam si in precedentul articol (Operatie pe cord deschis).
Imi permit sa enunt legile anterior mentionate:
Legea atractiei universale, descoperita si enuntata de Sir Isaac Newton, este o lege a mecanicii clasice. Enuntul sau este urmatorul: Două corpuri se atrag reciproc printr-o forta direct proportionala cu produsul maselor corpurilor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele, orientata pe directia dreptei ce uneste centrele de greutate ale celor doua corpuri. In cazul de fata, cele doua corpuri sunt … Pamantul si aparatul foto. Daca nu ar fi gresia din bucatarie pe care sa se opreasca aparatul foto, acesta ar fi de gasit … in centrul pamantului. Noroc cu gresia. Ca nu trebuie sa faceti o calatoria spre centrul pamantului ca sa va recuperati jucaria. Doar va aplecati, injurati si recuperati ce a mai ramas.
Legea lui Murphy: o felie de paine cu unt scapata/aruncata in aer va ateriza intotdeauna cu partea unsa pe covor. Particularizand, aparatul cade intotdeauna cu obiectivul in jos (si nu pe covor intotdeauna, in general pe asfalt/ciment/gresie/……)

In urma combinarii efectelor acestor legi, pacientul din figurile ce urmeaza

refuza sa colaboreze. Manifestarea sindromului, in acest caz, este urmatoarea: nu mai face altceva decat sa afiseze pe ecran

Si oricate reporniri i se aplica, el nimic… Solutia? Operatia salvatoare, surprinsa in cateva imagini

Dupa ce s-a ajuns la partea bolnava si dupa ce s-au aplicat manevrele de resuscitare, iata ca, in sfarsit, ii revine pulsul:

Cateva teste inainte de a pune “copcile”:

In convalescenta, dupa operatia reusita (de data aceasta, dar nu intotdeauna e asa):

Ce pot sa spun in final? Daca se intampla sa va cada aparatul foto si refuza sa mai functioneze corespunzator, pentru nimic in lume nu il fortati. Fortand nu faceti altceva decat sa agravati situatia. Spun asta aducandu-mi aminte de primul pacient, un Nikon L100 caruia ii sarise obiectivul. Ma intelegeti? Ii sarise de tot. Ca dopul de la sampanie. Proprietarul (stie el/ea ) a folosit forta (forta fie cu tine…) iar rezultatul a fost dezastruos. Am reusit sa il repar in cele din urma, dar aparatul a ramas cu sechele pana la sfarsitul vietii … ca nu cred sa mai fi investit cineva in el, sa-i comande alt obiectiv (ar fi costat distractia mai mult decat aparatul in sine).
Asadar, daca se intampla ca aparatul dumneavoastra sa sufere de sindromul Newton-Murphy, apelati la profesionisti.

SALONUL FOTOGRAFIC DE PRIMAVARA 2010

La sfarsitul lunii martie a acestui an vom organiza o noua expozitie de arta fotografica sub titulatura Salonul Fotografic de Primavara 2010 . Datele de desfasurare ca si o locatie exacta pentru gazduire vor fi anuntate la o data ulterioara .

De data aceasta nu exista o anumita tema . Ii incurajam pe toti cei care sunt amatori sa isi expuna lucrarile , in a trimite 5 fotografii din portofoliul personal .

Termenul limita de primire a fotografiilor in format digital – 15 februarie 2010 .

Detalii pe http://tanasemanuel.blogspot.com si pe Forum I-mage

Dupa ce a cazut (respectand cel putin doua legi: legea gravitatiei si legea lui Murphy ) … bineinteles cu obiectivul in jos, asa cum cade painea cu unt pe covor, cu untul in jos , singurul lucru de care mai era bun era sa fie dat de pomana sau dat la gunoi. Totusi, intrucat nu a pierdut prea mult sange , a fost supus degraba unei operatii.
Cam asa arata cu toate “matele” scoase:

Senzorul:

Placa de baza:

Sasiul:

Partea frontala a carcasei:

Obiectivul, cel care a avut de suferit cel mai mult (aici in stare “inca defect”):

Tot obiectivul, dar sub “bisturiu”. A se observa ca tutunul e la baza adica sta pe un pachet de tigari (Tutunul poate sa ucida):

Obiectivul in convalescenta, dupa operatie:

Piesele de puzzle din nou. Mai iese oare? Sau raman componente?

Dupa cateva transpiratii reci… e ca nou:

Si o fotografie facuta cu “pacientul” unei parti a instrumentarului operator. Bineinteles ca nu sunt toate “sculele”, secret profesional . Se remarca din nou tutunul (scrumiera). Rabdare si tutun.

In concluzie…
- aparatele de fotografiat nu zboara
- daca totusi zboara, in general aterizeaza defectuos, cu cea mai sensibila parte catre cea mai dura suprafata
- pentru a evita zborul si inevitabila aterizare, il puteti pastra acasa, in cutie. E mai sigur. Daca totusi nu agreati varianta aceasta (sau nu mai aveti cutia ), folositi cu incredere curelusa de mana sau de gat, dupa caz.

PS: Acesta a fost un caz fericit, cand nu au rezultat cioburi de la lentile sau display. Dar se poate si mai rau. Mult mai rau. So, be careful!
PPS: Don’t try this at home – we are professionals

Un subiect foarte controversat si, dealtfel, foarte putin cunoscut si respectat in mandra noastra tarisoara. Drepturile de autor sunt incalcate flagrant, deliberat sau nu, foarte frecvent. Fie ca este vorba despre ignoranta (care nu este o scuza), fie ca este vorba de incercarea de a scoate “un ban cinstit” pe munca altuia, ca poate nu se prinde fraierul (a se citi autorul) tot incalcare a drepturilor de autor se numeste.
Sa admitem ca sunteti solicitat(a) sa participati cu un numar de fotografii la o expozitie. Toate bune si frumoase pana aici. Organizatorul expozitiei asigura spatiul, printarea lucrarilor, suporta cheltuielile legate de vernisaj pe banii lui. Iarasi ok. In mod evident va considerati flatat de atentia deosebita ce vi se acorda. Dar nu trebuie sa treceti peste faptul ca, desi nu va implica financiar si vi se face publicitate gratuita, nu sunteti singurul care are de castigat. Si organizatorul are beneficii, cel putin ca imagine, prin organizarea expozitiei cu pricina. Fie ca este vorba despre “bifarea” unui proiect din planul cincinal, fie ca atrage vizitatori si astfel isi face publicitate, fie ca, pur si simplu, doreste sa promoveze valorile autohtone (lucru de laudat, pana la urma), cheltuielile generate de organizarea expozitiei se vor justifica la final. Deci scorul este echitabil pana in acest punct. Singurul lucru care trece neobservat este lipsa unui contract scris. Lucru iarasi obisnuit in spatiul carpato-danubiano-pontic. Mergem mai departe. Vernisajul expozitiei are loc, vizitatorii vin si pleaca. Totul se termina cu bine. Dar…
Organizatorul (ori, dupa caz, oricare din persoanele/institutiile implicate in materializarea expozitiei) considera util (din punctul sau de vedere) sa mai profite putin de pe urma expozitiei susmentionate.
Astfel vede lumina tiparului un calendar. Cu fotografii din expozitie. Cu numele autorilor imprimate pe fiecare fotografie. Aparent totul este in regula. Total gresit, intrucat cineva castiga suplimentar din munca dumneavoastra fara ca macar sa stiti. Aici va recomand lectura, nu neaparat agreabila dar absolut utila a Legii dreptului de autor. Dumneavoastra v-ati dat acordul ca lucrarile sa fie expuse dar nu sa se si comercializeze. In acest moment se impun doua lecturi suplimentare:
- Despre fotografiatul pe gratis
- Moca
Ce nu trebuie uitat este faptul ca fotografiile pe care le-ati oferit spre a fi expuse sunt rezultatul unor eforturi, eforturi financiare (niciodata nu veti primi gratuit un aparat de fotografiat si accesoriile doar prezentand firmei care comercializeaza aceste produse portofoliul dumneavoastra), rezultatul multor ore de studiu si exercitiu, rezultatul unor ore in care va ingheata toate cele sau va alegeti cu o insolatie.
Ca atare, trebuie sa puneti un pret clar pe lucrarile dumneavoastra. Trebuie sa aveti intotdeauna un contract in forma scrisa, semnat de ambele parti, in care sa fie explicit specificate conditiile in care lucrarile pot fi folosite. Nu trebuie sa va fie rusine. Este munca dumneavoastra. Este proprietatea dumneavoastra. Daca organizatorul refuza un astfel de contract, refuzati colaborarea din start.
In momentul in care oferiti o lucrare spre a fi expusa, nu cedati si drepturile exclusive asupra lucrarii. In conditii normale, oferiti organizatorului dreptul de a expune, pe o perioada limitata, lucrarile dumneavoastra, nicidecum dreptul de a castiga ulterior prin comercializarea sub orice forma a reproducerilor.

Ar fi deosebit de util sa imi spuneti parerea voastra. Nu vreau sa fiti de acord cu mine. Ma interesaza cum vedeti voi lucrurile. In final este si interesul vostru, ca fotografi.